Educatia la distanta

Abordarea invatamântului la distanta ca modalitate alternativa sau complementara de a face educatie porneste de la asigurarea si respectarea unor criterii de calitate in ce priveste aspectele pedagogice, academice, administrative, tehnice.

Educatia la distanta este doar o expresie a acestei noi orientari spre consumator a diverselor institutii de pregatire. Acumularea de credite si transferul, modularizarea cursurilor sunt parti ale aceleiasi transformari de structura a sistemului de invatamânt.

Rezultatele cercetarilor de pâna acum, realizate in tarile cu traditie in educatia prin corespondenta, releva faptul ca invatamântul la distanta este la fel de eficient ca formele traditionale de educatie, cu conditia unei proiectari corespunzatoare. Spre exemplu, la cererea Federatiei Americane a Profesorilor si Asociatiei Nationale pentru Educatie, Institutul pentru Politici Educationale din Statele Unite a initiat o cercetare privind eficacitatea educatiei la distanta, care s-a dorit a fi o analiza a “ceea ce ne spun cercetarile in domeniu si ceea ce nu ne spun” (The Institute for Higher Education Policy. What’s the Difference? A Review of Contemporary Research on the Effectiveness of Distance Learning in Higher Education. 1999. [online] http://www.ihep.com, p. 6.). Raportul sugereaza ca multe dintre intrebarile esentiale despre modul in care se realizeaza predarea-invatarea la distanta nu primesc raspuns. Este oare mai potrivita educatia la distanta pentru anumite obiecte de invatamânt decât pentru altele? Este mai potrivita pentru anumiti studenti? Care sunt cauzele abandonului in cadrul cursurilor la distanta? Sunt bibliotecile si sursele de informare suficiente? Ce elemente sunt necesare pentru ca un student sa absolve cu succes un curs la distanta si cum pot fi evaluate acestea? Evaluarea studentilor in clasele la distanta este diferita de evaluarea traditionala? Problemele administrative afecteaza calitatea instruirii la distanta?

1. Educatia la distanta – definitii

Teoria pedagogica a invatamântului la distanta porneste de la incercarile de definire a educatiei la distanta. Istoric, educatia la distanta insemna studiul prin corespondenta, insa acceptiunile actuale tind sa fie mai apropiate de metode de transmitere a materialelor sustinute de tehnologii audio, video si (mai frecvent si deschizând mai multe posibilitati) prin Internet.

In general, se vorbeste despre educatie la distanta atunci când profesorul si studentul (studentii) sunt separati prin distanta fizica si tehnologia (audio, video, retele de calculatoare, material tiparit), imbinata uneori cu comunicarea fata in fata, este folosita pentru instruire (Engineering Outreach Staff de la Universitatea Idaho - Distance Education at a Glance). Un alt numitor comun al definitiilor de pâna acum este caracteristica acestui sistem de a augmenta oportunitatile de invatare ale studentilor, prin eliminarea obstacolelor de ordin spatial, temporal sau a impunerii unui ritm de invatare. Se asigura astfel posibilitati de studiu unor categorii largi de persoane, fara intreruperea activitatii lor profesionale. Aceasta este de fapt si caracteristica principala, care face ca sistemul sa fie deosebit de viabil pentru ciclurile superioare, pentru educatia permanenta, pentru invatamântul vocational, si il situeaza potential printre cele mai solicitate tipuri de sisteme de educatie ale viitorului.

2. Criterii de calitate

Cresterea extraordinara a numarului de programe de educatie la distanta mediata de noile tehnologii a determinat câteva organizatii educationale din Statele Unite sa dezvolte principii si norme de asigurare a calitatii in programele de educatie la distanta (The Institute for Higher Education Policy. Quality on the Line: Benchmarks for Success in Internet-Based Distance Education. 2000. http://www.ihep.com). Acestea sunt proiectate pentru a se putea aplica in variate contexte institutionale.

Suport institutional:

* Un plan tehnologic ce include masuri de securitate este operational pentru a asigura atât standardele de calitate, cât si integritatea si validitatea informatiilor.
* Este asigurat un nivel de incredere ridicat in sistemul de transmitere a informatiilor.
* Infrastructura programului de educatie la distanta este construita si intretinuta printr-un sistem centralizat.

Dezvoltarea de cursuri

* Ghiduri privind standardele minimale sunt folosite pentru dezvoltarea, designul si distribuirea cursurilor, in timp ce rezultatele vizate (si nu disponibilitatea unei anume metode) determina tehnologia folosita pentru a distribui continuturile.
* Materialele pentru instruire sunt revizuite periodic.
* Cursurile sunt proiectate astfel incât sa implice cursantii in analiza, sinteza si evaluare de continut, ca parte a solicitarilor programului instructiv-educativ.

Predarea/invatarea

* Interactiunea studentului cu facultatea si cu alti cursanti este o caracteristica esentiala, facilitata printr-o varietate de moduri.
* Feedback-ul la temele realizate de studenti si la intrebarile acestora este constructiv si furnizat la timp.
* Studentii sunt familiarizati cu metode eficiente de cercetare.

Structura cursului

* Inaintea inceperii unui program de instruire la distanta, se determina daca studentii (1) sunt suficient motivati pentru a invata la distanta si (2) au acces la minimum de tehnologie prevazuta ca necesara pentru interactiuni.
* Studentilor li se furnizeaza informatii suplimentare privind obiectivele, conceptele si ideile principale, iar rezultatele asteptate la finalul fiecarui modul sunt exprimate clar, in scris.
* Studentii au acces la resurse suficiente (pot include o biblioteca virtuala, accesibila prin Internet).
* Facultatea si studentii stabilesc de comun acord expectatiile privind termenele de predare a lucrarilor si raspunsul facultatii.

Suport pentru studenti

* Studentii primesc informatii despre program, incluzând cerintele de admitere, activitatea de tutorat, taxe, manuale si materiale suplimentare, conditiile de ordin tehnic/ tehnologic si serviciile de suport.
* Sunt asigurate cursuri initiale si informatii privind accesul securizat la informatii din bazele de date electronice, imprumuturile intre librarii, serviciile de stiri pe Internet si alte resurse.
* Pe durata cursului/ programului de instruire, studentii au acces la servicii (convenabile) de asistenta tehnica, incluzând instructiuni detaliate privind mediul de comunicare folosit si o sesiune de practica inaintea inceperii propriu-zise a cursului.
* Serviciile individualizate de suport si indrumare sunt prompte si la obiect, integrate intr-un sistem bine structurat, pentru a reactiona rapid la nemultumirile si cerintele studentilor.

Suport pentru membrii facultatii

* Asistenta tehnica in dezvoltarea cursurilor este disponibila echipei de profesori.
* Membrii facultatii sunt asistati in tranzitia de la predarea in maniera traditionala la predarea la distanta si sunt evaluati in timpul procesului.
* Membrilor facultatii le sunt furnizate materiale scrise in legatura cu desfasurarea efectiva a procesului, inclusiv problemele intâmpinate de studenti la accesarea resurselor pentru invatare si a materialelor suplimentare.

Evaluare

* Programul educational si procesul de predare/invatare sunt evaluate continuu folosind metode variate si prin raportare la standarde specifice.
* Datele privind inscrierile, costurile si impactul utilizarii tehnologiilor de comunicare sunt folosite pentru a evalua eficacitatea programului.
* Rezultatele asteptate sunt revazute periodic pentru a se asigura procesului claritate, eficienta si o derulare corespunzatoare.

3. Scurt istoric

Educatia la distanta nu este un fenomen nou in câmpul educational, ci constituie o modalitate de predare si invatare cunoscuta si practicata de cel putin o suta de ani. Inainte de aparitia si folosirea in masa a noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii, educatorii foloseau materialul tiparit si serviciile postale pentru ceea ce se numea educatie prin corespondenta. Inca din 1910, un studiu dedicat unei institutii de instruire la distanta ne da masura a ceea ce se petrecea in Statele Unite si Canada: “Nu mai putin de 1600 de persoane sunt antrenate in activitati de instruire de catre Şcoala Internationala prin Corespondenta, a carei misiune principala este de a patrunde in masa eterogena a umanitatii pentru a descoperi, directiona si convinge indivizii de beneficiile educatiei. Nu cunosc o alta inovatie printre metodele existente mai revolutionara si mai radicala decât aceasta. Avem de-a face aici cu o institutie care cheltuieste anual peste doua milioane de dolari pentru a crea o cerere de educatie.”. (Apud Distance Education - An Introduction [online] http://www.distance-educator.com/. Este vorba despre o adresa a reverendului J.H.Odell, cu titlul “Noua era in educatie: Un studiu al metodei corespondentei in instruire” trimisa in nov. 1910 Şcolii Internationale prin Corespondenta din Pensylvania)

Aceasta forma a educatiei la distanta ramâne inca o modalitate de instruire viabila acolo unde nu sunt inca dezvoltate infrastructurile necesare unei abordari moderne si mai eficiente.

Mai trebuie semnalate aici unele dintre formele actuale ale educatiei prin corespondenta, in care materialele pentru invatare sunt in format electronic si pot fi livrate pe dischete, CD-ROM sau direct prin e-mail. Se obtin astfel unele avantaje fata de invatamântul la distanta prin corespondenta postala: reducerea costurilor, personalului si spatiilor de depozitare.

Educatia la distanta prin radio a avut o popularitate mai scazuta, fiind folosita odata cu dezvoltarea extraordinara a acestui nou purtator de informatie si dizolvându-se in celelalte functii ale comunicarii prin mass-media: promovarea culturii, informarea, socializarea si chiar divertismentul. Imediat dupa obtinerea primei licente de educatie prin radio de catre Universitatea din Salt Lake City, in 1921, apareau si in România primele aprecieri cu privire la metodele pedagogice noi oferite de radiodifuziune. La sugestia lui Dimitrie Gusti, in calitate de presedinte al Societatii Române de Radiodifuziune, s-au organizat incepând cu 1930 doua conferinte prin radio pentru clasele inferioare si superioare. Fara indoiala, radioul si-a avut perioada lui de predominanta pozitiva in perimetrul instructiei si educatiei scolare de tip informal.

Similar este cazul educatiei prin televiziune, care preia, de asemenea, la un moment dat, de la carte/manual si presa, multiple sarcini de stocare si transfer a informatiei aflate intr-o adevarata explozie. Prin mijloacele sale ample si variate si beneficiind de avantajul familiaritatii, televiziunea contribuie la informarea culturala, dar poate fi utilizata si pentru educatie, mentinându-se ca alternativa pedagogica in centrul de interes al educatorilor din 1945 (când Universitatea de Stat din Iowa obtine prima licenta) si pâna spre mijlocul deceniului al optulea. Cercetarile au demonstrat ca rezultatele obtinute prin televiziunea scolara nu sunt inferioare celor obtinute prin invatamântul traditional. Distinctia ce se impune este intre 1. emisiunile TV cu caracter educational general, care urmaresc obiective instructive prin influenta educativa difuza si 2. emisiunile proiectate si realizate in functie de programe de tip scolar, ca forma alternativa de invatamânt, ce beneficiaza de avantajele specifice educatiei la distanta: un profesor poate conduce situatii de invatare pentru un numar mai mare de elevi; sunt prezentate elevilor realitati inaccesibile observatiei directe; atractivitatea materialelor prin imbinarea imaginii cu sunetul; continuturile transmise pot avea girul unor personalitati prezente la lectie; anularea impedimentului distantei; reutilizarea ulterioara a materialelor etc.

In ciuda raspândirii lor pe arie larga si fortei de seductie pe care o au pentru educatori pentru acest atu, aceste mijloace moderne de comunicare in masa se abat de la prezenta in rândul mijloacelor educative eficiente prin doua neajunsuri majore (Baciu, Catalin. Educatie si mass-media. 2001 [online] http://www.1educat.ro):

a. Receptorul fiind o masa mare si eterogena de oameni, a te adresa oricui comporta riscul de a nu te adresa nimanui; nu exista siguranta receptarii mesajului de catre cei carora le este adresat in mod special (nu putem fi siguri ca elevii vor recepta o emisiune despre literatura, pregatita special pentru ei).

b. Comunicarea prin radio si televiziune are, in esenta, un caracter unidirectional, lipsind conexiunea inversa; intre emitator si receptor nu exista un dialog permanent si real.

4. Specificul mediului educativ la distanta

Introducerea Internetului in sistemul de invatamânt este evenimentul ce precipita emergenta unei noi paradigme in educatie. Convergenta, pe fondul schimbarilor majore din social, a unor factori cum ar fi: 1.dezvoltarea tehnologica, 2.noile teorii pedagogice si 3.impartirea responsabilitatii pentru educatie cu diverse alte institutii – duc la reliefarea unor caracteristici care dau masura acestei paradigme:

* fluiditatea rolurilor
* curriculum orientat spre necesitatile studentului
* resurse distribuite
* facilitati virtuale
* lectii asincron.